Parintele si profetul Iosif Trifa ...!

O astea Domnului, ca mişcare duhovnicească în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, a devenit o realitate vie a zilelor noastre care, prin existenţa şi roadele sale, a început să se impună tot mai mult atenţiei opiniei publice. Unii o cunosc mai mult, altii mai puţin; unii îşi dau părerea despre ea în cunoştinţă de cauză, alţii numai din auzite, vazând-o încă prin ochelarii unor prejudecăţi moştenite dintr-o epocă de tristă amintire.

Iosif Trifa s-a născut în familia lui Dimitrie şi Ana Trifa din satul Certege, jud. Turda, ca al patrulea din cei şase fii ai acestora. Pruncul Iosif a fost botezat în ziua de 6 martie 1888. La şapte ani, în 1895, începe şcoala primară în satul său, iar în 1900 începe gimnaziul la Beiuş, după aceea, teologia, la Sibiu. În 1910 este numit învăţător confesional în localitatea Vidra de Sus - care s-a numit mai târziu, Avram Iancu – acesta fiind satul în care se născuse acest erou. În 1911 se căsătoreşte cu Iuliana Iancu, nepoată de frate a eroului Avram Iancu. Tot în acest an este hirotonit preot în Vidra. În 1912 are primul copil, o fetiţă, Olimpia, care moare în anul următor. În 1914 are al doilea copil, un băiat, Titus-Gheorghe, care la fel moare în următorul an. Tot în acest an începe primul război mondial. Ardealul se găseşte sub stăpânirea austro-ungară. În 1916 are al treilea copil, un băiat, căruia îi pune numele la fel ca primului: Titus-Gheorghe. A fost singurul fiu rămas în viaţă. În 1918 are al patrulea copil, o fetiţă – Augustina. Se sfârşeşte Marele Război, dar izbucneşte epidemia de gripă (spaniolă) care seceră multe vieţi. I se îmbolnăveşte grav soţia Iuliana, împreună cu fiica Augustina. După o scurtă zăcere, mor amândouă şi le înmormântează lângă cei doi copii, în faţa bisericuţei de lemn din Vidra de Sus. Rămâne numai cu fiul său Tit, orfan de mamă la numai trei ani.
În 1928 a avut loc la Arad primul congres al preoţilor misionari sub patronajul P.S. Grigorie Comşa – episcopul locului. Acest congres avea să elaboreze un „Statut al Asociaţiei preoţilor misionari pentru a fi trimis Sfântului Sinod spre aprobare, pr. I. Trifa fiind ales în comitetul de conducere."

După un proces bisericesc este caterisit, preotului Iosif Trifa îi este interzis de a publica şi este deposedat de avere. El decedează în urma unei operaţii pe cord la 12 februarie 1938 iar a patra zi după moarte, ca o monstruoasă condiţie fără de care nu putea fi nici înmormântat, i-a fost luată şi haina de preot, sfâşiată în bucăţi şi ruptă de pe trupul său din sicriu.[2]

La mormântul preotului Iosif Trifa din cimitirul Sibiului vin sute şi mii de suflete recunoscătoare nu numai de cele două ori pe an: în 12 Februarie, data trecerii lui la Domnul, sau de Praznicul Duhului Sfânt – Sărbătoarea Oastei Domnului, ci în fiecare zi.

Ce poate fi mai frumos decat sa privim in urma...la primii frati ai Oastei Domnului si sa le urmam credinta!Parintele Iosif Trifa este un exemplu pentru noi toti,dar indraznesc sa spun ca bine ar fi daca preotii din ziua de azi ar privi mai mult la el,la modul sau de viata si la credinta lui asa de mare!Sa ne ajute Dumnezeu sa putem invatat de la parintele nostru drag sa avem rabdare si sa nu judecam pe cei din jur care ne fac rau...ci sa'i iubim si sa suferim totul pentru El!
Atunci a fost vremea Parintelui Iosif Trifa(bineinteles ca si a celorlalti frati de pe atunci) sa lupte pentru ca Hristos sa fie cunoscut,dar acum este randul nostru!

cum zicea si surioara Daniela...ce poate fi mai frumos decat sa privim in urma cu recunostinta fata de cei care s'au luptat din greu pt lucrarea duhovniceasca a Oastei Domnului? Si in zilele noastre este greu...pacatul sta in orice cale ca sa ne ademenesca, dar nu putem sa ne plangem, asa cum fratii nostri iubiti au castigat in lupta cu cel rau, asa trebuie sa izbutim si noi...Domnul sa ne ajute sa avem credinta ><

asa este noi trebuie sa privim la sfarsitul lor de vietuire si sa le urmam credinta pentru a putea ajunge si noi in imparatia tatalui ceresc

Oastea Domnului este o familie Sfanta

Parintele Iosif tradat chiar de frati,i-a iubit si i-a iertat...dar noi?uneori nu ne putem privi in ochii unii cu altii din cauza ca suntem atat de egoisti si vrem sa capatam iertare de la Tatal dar noi nu iertam
Parintele Iosif Trifa...un om caruia i s-a luat ce avea mai scump pe pamant si nu a cartit...dar noi?La cel mai mic lucru care ni-l ia El sau nu ni-l da cartim,ne pierdem nadejdea in El...de ce oare?Sa nu spunem ca noi nu putem caci am spune o minciuna ci poate adevarul este ca noi nu vrem...sa nu ne inselam singuri spunand ca asa trebuie sa fie pentru ca asa scrie in Biblie ca asa vor fi vremurile din urma...noi cei care L-am aflat pe Dumnezeu trebuie sa luptam neincetat!