Tinerii din adunarile noastre

Stau si ma intreb, de ce pleaca tinerii din adunarile noastre , si chiar nu gasesc o explicatie...
Va puteti scrie fiecare parerea....

Intr'un fel cred ca e mai bine sa plece din adunare decat sa faca adunarea de ras.Pleaca pentru ca nu simt ceea ce ar trebui si nu se simt impiniti in adunare.Unii isi gasesc linistea si pacea in alte religii (poate si pentru ca acolo au si mai multa libertate).Si sunt destui care spun ca sunt credinciosi si numai ei stiu cate au facut si cum se poarta in afara adunarii si prin purtarea lor strica imaginea oastei.Poate ca sunt prea "dintr'o bucata" dar am "norocul" sa aflu multe lucruri urate despre multi tineri din adunare si cred ca incep sa ma satur.

Si...crezi tu frate , ca asta e solutia... sa plece la alte religii?

Nu.Am cam amestecat ideile. Acolo am zis unul din motivele pentru care pleaca unii de la adunare.

Pai frate... nu ai amestecat ideile, că observ că multi tineri ne pleacă la alte religii şi nu ştiu dacă aşa a vrut Părintele

Poi ei pleaca la alte religii in primul rand datorita libertatii pe care o ofera aceastea.La alte religii poti sa porti fusta scurta (mini) in afara programului religios,intr'un cuvant poti sa fii ca cei din lume si sa spui ca esti crestin adevarat doar pentru ca te implici un pic,pe cand la noi nu poti sa faci asa ceva pentru ca nu ii place Domnului,iar daca nu simti ca asa e bine ti se pare ca libertatea iti este ingradita si tanjesti dupa acele obiceiuri si atunci cauti in alta parte un loc in care poti sa le imbini pe aceste doua lucruri care nu se pot imbina:lumea si credinta.

Insa am mai auzit pe unii ca se duc la alte secte pentru ca acolo primesti pachete din strainatate.

lumea este foarte ispititoare si inselatoare...deaceea,din pacate,multi dintre fratii nostri tineri parasesc adunarea...si cred ca datoria noastra e sa ne rugam mult pentru sufletul lor..

E o problema destul de dureroasa...dar incepe sa se vada tot mai des in adunarile noastre...eu cred ca multi pleaca si din cauza cantarii...deoarece la alte culte si sa fim sincer ca cei mai multi pleaca la penticostali, se canta mult mai ritmat si oricum e foarte diferita decat la noi....eu asta o vad ca prima cauza a plecari celor mai multi tineri si mai ales ca acolo sunt multe grupuri de tineri din alte localitati care vin si canta ...acum depinde de fiecare dintre noi daca am ramas in duhul Oastei!

Stim foarte bine ca Parintele Iosif Trifa nu accepta ca omenii sa plece la alte culte...sau religii...si el s-a luptat mult cu ceasta!
Dar mai rau mi se pare ca unii tineri frecventeaza adunarile de la alte culte si mai vin si la noi...eu asta nu inteleg...de ce?Mie mi'a placut foarte mult vorba unui frate:"Rodeste acolo unude ai fost sadit!",deci daca ne-am nascut in Biserica Ortodoxa si daca prin harul si dragostea Lui ne-a adus in Lucrarea Oastei Domnului sa rodim aici...sa fim o pilda si sa traim ca un crestin adevarat!
Libertate este cam peste tot...n'as vrea sa spun mai mult...si in legatura cu pachetele nu se potriveste chiar cu tinerii...da si asta e un motiv...

cel mai rau e k merg la adunarile altor culte si vin si implementeaza felul lor de manifestare in adunarile noastre.Ma refer la cintare tinuta manifestare si alte chestii>nui ok de loc

si cel mai grav din punctul meu de vedere e k prefera cintarea penti in locul celi ostasesti si ajung sa le cinte nestingheriti prin adunari,doar pt ca au un ritm mai vioi.Discutam cu un credincios de la un alt cult si ne spunea ca noi nu realizam pe deplin ce comori avem noi in cintarile si poieziile noastre.Ba mai mult stiu foarte multi care vin si cumpara cd carti cu meditatii poiezii cintari de la noi,sa se hraneasca din ele.De asemenea stiu unul care se ocupa de cintare la ei ca a venit si a luat carte de cintari pe note sa cinte la ei.Iar noi ce facem?

scuze pt ca ma bag din nou si scuze daca ofensez pe cineva


ce rost are aceasta discutie?

mi se pare ca semanati cu batranii aceia din autobuze care toata ziua critica si ofteaza de politica, de criza, de toti si toate si atat.

din cate stiam eu..un crestin adevarat nu face decat lucruri care sa duca la cresterea spirituala a lui sau a altora..

mi se pare ca discutia asta (ca si majoritatea discutiilor) nu are niciun rost si nu duce la nimic.

Si ceea ce am discutat noi aici fr.Sami duce la decaderea noastra spirituala sau a altora?Eu cred ca...Sunt adevaruri care dor..
Prietena mea cea mai buna,cu care sunt prietena de 10 ani e penticostala si mi-a spus dupa ce a venit pe la niste adunari de la Oastea Domnului:ce frumoase cantari aveti,ce frumos le cantati!
Noi nu criticam pe nimeni,caci fiecare face ce vrea...dar noi avem menirea de ai ajuta pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu si pe cei care cad fr. Sami!De acum sa stam cu degeaba si sa ne uitam cat rau fac altii?Asta sa facem?Cred ca nu suntem constienti de raspunderea pe care o avem!Este libertate sa profitam si sa ne indreptam pe noi si sa-i ajutam si pe ceilalti!Fr.Traian spunea ceva de genul ca daca era libertate in vremea lui ar fi facut multe...noi?sa Stam si sa tacem?Nu se stie niciodata cine va trece pe aici si va citi...poate va fi o imbarbatare pentru el cuvintele spuse de noi!!
Daca spui ca multe discutii sunt inutile atunci nu am mai ajunge nicaieri...vom plange poate odata ca am fost liberi si nu am discutat sau nu ne-am imbarbatat!!!

parintele iosIf spunea cam asa fratilor:<IN OASTEA DOMNULUI VINE CINE VREA SI RAMANE CINE POATE>?

nu cred ca duce la cresterea noastra spirituala..si daca nu duce la crestere duce la scadere.

sunt de acord..avem cantari frumoase..si avem menirea de a'i ajuta pe altii...

dar a pierde timpul in discutii pe care speram sa le vada cei care nu il cunosc pe Dumnezeu sau cei care cad..mi se pare..ciudat...

eu daca as avea o inclinatie spre o anumita biserica, alta decat cea ortodoxa nu as pierde timpul pe acest forum..si asa micut si nu as sta sa citesc toate aceste discutii..si chiar daca as sta sigur nu m'ar schimba..m'as plimba pe forumuri si site'uri legate de acea biserica


si daca chiar vreti sa va implicati in perioada asta de libertate sa ii ajutati pe ceilalti...cel mai bine sa vorbiti cu ei fata in fata..eu daca doresc sa port o discutie cu cineva..si vreau ca acea discutie sa aibe un efect sigur nu o port pe net sau pe messenger..

si oricum..cei care pleaca la alte biserici..au sute de motive..o simpla discutie purtata pe acest forum..nu atinge toate motivele lor, nu le desfiinteaza si nu le argumenteaza aproape deloc.

ca sa intorci pe cineva trebuie sa stai de vorba cu el zile intregi..sa il lasi sa iti spuna toate motivele si apoi incet cu blandete si cu rabdare sa ii le demontezi cu argumente biblice..

daca stai pe forum si spui: "vai..ne pleaca tinerii..nu e bine..ca le place cantarea de acolo..ca au alte motive..bla...bla..bla"...sincer nu se schimba nimeni..

cand vede cineva care e in cauza ca nu este vazut bine de altii inchide site'ul imediat si nu mai intra nici sa il bati..daramite sa citeasca tot..

(scuze pentru atitudinea mea polemica..that's my way to be :-??)

Frate Sami CE INCERCI TU SA FACI PE FORUM???

hmm...imi spun parerea??

:-??

Sami,ai dreptate in aproape tot ce ai spus mai sus,dar asta se face pe un forum.Mie niciun forum nu mi'a schimbat parerea despre o anumita chestie.Pe forum doar se comenteaza si se discuta despre un anumit subiect,fiecare isi spune parerea.Nu este un forum care sa aiba ca tinta aducerea inapoi a celor plecati la alte secte.E doar un forum menit sa adune tinerii din adunare si sa discute despre ce vor ei.Pentru a schimba parerea cuiva despre o anumita convingere a lui este nevoie de multa munca,foarte multa si de cele mai multe ori fara un rezultat pozitiv(si nu numai pe forum;forumul ar fi o mica,mica,mica parte din munca depusa in a aduce pe cineva la adunare sau in Biserica Ortodoxa).

sunt de acord cu tot ce ai spus, edward. eu numai i'am raspuns danielei.

mi se pare bine si frumos sa ne adunam si sa discutam, sa ne unim parerile si apoi sa actionam in viata reala. dar mi se pare ca mai in toate threadurile nimeni nu aduce nimic nou.

de exemplu: "e bine sa citim cartile oastei?"

apoi urmeaza 20 de postari:

"da e foarte bine"
"e minunat"
"e super"

numai chestii de genu...mi se pare total aiurea sa intri si sa spui aceleasi lucruri pe care le'au spus si altii..poate doar diferit formulat..

multe din subiecte sunt simple si suntem toti de aceeasi parere..deci nu avem ce discuta despre ele..

aici sunt cred ca aproape 100% ostasi...si cred ca daca ne dorim asa de mult sa influentam pozitiv pe ceilalti trebuie sa facem ceva mai mult decat niste confirmari la spusele altora si sa discutam despre lucruri care ne sunt inferioare (gen ce am scris mai sus) sau superioare (gen problemele la nivel inalt ale Oastei)...

exemple concrete si detaliate din viata noastra...probleme adevarate cu care ne confruntam...ceva care sa te impresioneze numai cand citesti titlul...astea cred ca ar trebui sa fie lucrurile principale pe forum...

am putea de asemenea...pentru ca suntem din localitati diferite si tot avem tehnica asta...sa punem poze, sa povestim adunari, sa ii facem pe ceilalti dornici sa vina pe la noi...sa ne cunoastem mai bine si impreuna sa ne impulsionam in lucrul Domnului..

sunt lucruri simple...trebuie doar sa gandim :-/

PS:mi s'a parut foarte interesanta ideea ultimului thread al lui ionatan. cea cu criza

cred ca acolo sunt multe de spus si este ceva care afecteaza pe multi...

Pai Sami...am creat aceasta posibilitate...
https://legaticudragoste.forumgratuit.ro/ceva-nou-f29/ aici...poate fiecare sa puna poze si sa scrie ce vrea
face un topic nou cu numele sau si dupa scrie acolo ce vrea si il peronalizeaza cum vrea el

Intamplator am ajuns pe forum... Inteleg dorinta de a face ceva constructiv, dar nu e nimic folositor in a-i judeca pe altii, mai ales ca multe dintre motivele pt care tinerii pleaca nu le intelegeti. De fapt, vad o discutie despre cei ce frecventeaza alte adunari si vai, ce rau fac ei prin asta dar chiar cei care afirma greselile lor au mers intr-o tabara organizata de o biserica baptista!! Think about it!

nu judecam pe nimeni ci numai ce se intimpla mai nou pin oaste,acest lucru nui pacat.E pacat ca merg si se hranesc cu mincare straina infectata cu diferite duhuri si vin si imbolnavesc adunarile noastre.Motivele pt care pleaca le intelegem mai bine decat crezi.

Edward a scris:Insa am mai auzit pe unii ca se duc la alte secte pentru ca acolo primesti pachete din strainatate.

ma faci sa rad ))

sami a scris:scuze pt ca ma bag din nou si scuze daca ofensez pe cineva


ce rost are aceasta discutie?

mi se pare ca semanati cu batranii aceia din autobuze care toata ziua critica si ofteaza de politica, de criza, de toti si toate si atat.

din cate stiam eu..un crestin adevarat nu face decat lucruri care sa duca la cresterea spirituala a lui sau a altora..

mi se pare ca discutia asta (ca si majoritatea discutiilor) nu are niciun rost si nu duce la nimic.

sunt complet de acord..

Cred ca biblia le rezolva pe toate.....Filipeni cap.4.vrs 1. 4-6 Galateni cap 1 vrs 6-10 Corinteni cap 12 vrs 12-....si acea persoana nu isi da seama....pt ca nu cunoaste Romani cap 7. vrs 7 Si cred ca este mare pacat sa Il cunosti pe Dumnezeu undeva si dupa sa te duci .......in alta parte....

Cunosc si eu situatiile astea... Nu stiu care este parerea voastra dar parerea mea este ca tinerii pleaca de la adunare cand este vorba de o predica sau ceva... Eu vorbesc in numele meu, pe mine nu ma atrage deloc predica, ba mai mult ma plictisesc, imi gasesc alte ocupatii, Cunosc tineri care au iesit din adunare si au plecat in discoteca si apoi au revenit cand au inceput cantarile... Asta cred eu! fiecare are dreptul sa spuna ce vrea

eu cred ca tinerii au foarte multe motive care pleaca din adunare..si acum, la drept vorbind..nu numai tinerii pleaca..
referitor la ce a zis fr.Dani..stiu si mie mi se intampla de multe ori sa nu fiu atenta..mai trimiteam un mesaj, mai scriam un bilet..si gandul imi zbura la mii de lucruri,fiind atenta doar la anumite secvente din predici..pana cand m'am rugat Domnului si I'am zis :"Doamne, astazi vreau sa fiu atenta pe deplin la predicile din adunare!"..si de atunci totul e altfel..Dumnezeu vrea sa vada ca noi ne dorim sa ascultam intru totul de EL..si imediat gaseste mijloace sa ne atraga..!
><

Pai frate dani de ce nu iti place predica......presupun ca se predica din biblie nu adik ...cred ca faci legatura.....si eu eram la fel.....dar dorinta de a fi atent a fost mai mare;)).
Trebuie sa ne rugam si sa ne dorim

aham.in sfarsit cineva cu care sunt de acord.

)

Poi fr. Gigi e vorba ca nu ma atrage predica..., poate e vorba de predicator, cunosc anumiti oameni care predica si sunt foarte atent imi place, dar ei mai povestesc si din veta de zi cu zi nu numai din biblie.. nu e vorba neaparat de dorinta cel putin la mine.... De multe ori mi-am zis azi sunt atent... dar pana la urma tot mam perdut printre ganduri si mai reveneam inapoi dupa ce imi aminteam "ma stai ca se predica" si iar stateam cateva min si iar la fel...,

deci sa inteleg corect...

iti plac mai mult predicatorii care povestescm si lucruri reale concrete pe langa biblie...


adica iti plac mai mult povestile decat biblia...


tu auzi ce spui?

N-ai inteles nimik din ce voiam sa zic.... mam referit ca imi place mai mult atunci cand cineva mai aduga ceva cate o povestioara, mai povestete cate ceva din viata lui... nu numai evenimente din biblie..

Da sa stii un lucru nu orice povesti...,, capra cu trei iezi sau scufita rosie sau ursul pacalit de vulpe, ma refer adica la pilde, istorioare, asta imi place mie sa aud!

Pai dani cat timp se predica din biblie....e datoria ta sa fii atent chiar daca predicatorul nu face si paralele sau explicatii pe baza unei istorioare.
Si eu ma plictisesc dar problema e la mine nu la predicator(sau cel ce e la anvon......) pt ca eu nu ii analizam predica sau ceea ce vrea sa marturiseasca...
-Daca nu asculti si nu esti atent de unde iti dai seama ca nu ai ce invata? ( intrebarea asta mi-am puso eu.....nu te judec pe tine(pt a nu se interpreta)

Poate daca ai citi regulat Biblia ar fi mult mai usor sa fii si atent la predica fr.Dany...cred eu...

14 - Conştiinţa misiunii noastre

1 - În marea lucrare duhovnicească a lui Dumnezeu din lume, fiecare om duhovnicesc şi familie duhovnicească îşi are rînduită de Dumnezeu misiunea sa, după cum într-o oaste pămîntească fiecare ostaş şi fiecare grupă are locul şi rostul său - în planul Marelui Comandament General.

2 - În acest loc pe care un om sau o echipă duhovnicească îl ocupă în planul cel mare al lui Dumnezeu - fiecare trebuie să fie pe deplin pătruns de conştiinţa misiunii şi răspunderii sale, faţă de Marele Stăpîn ceresc.

3 - În această conştiinţă noi trebuie să ne simţim răspunzători nu numai pentru sectorul care este în faţa noastră, ci şi pentru toată întinderea cîmpului de lucru al lui Hristos, cît putem cuprinde.
Atunci ne va durea tot ce nu se face bine şi tot ce se face rău, oriunde, fiindcă prin toate acestea suferă Domnul nostru şi pierde Evanghelia şi Împărăţia Sa.

4 - Conştiinţa intereselor personale, este partea firească a oricărui om lumesc. Conştiinţa intereselor evanghelice este încă dovada unui om duhovnicesc, dovada unui ostaş adevărat al lui Hristos.

5 - Dumnezeu va aduce odată vremea ca şi în toate confesiunile creştine să se trezească vie şi înaltă conştiinţa Evangheliei Sale, cum era în vremea primilor creştini.
După atîtea secole de somn evanghelic, Duhul Sfînt va sufla peste toate aceste văi pline de oase moarte şi le va ridica o mare oştire (Ezec. 37, 1-11).

6 - Trebuie măcar la sfîrşitul vremilor să se petreacă în creştinism, prin puterea lui Hristos şi Lucrarea Duhului Sfînt, fenomenul fericit al revelaţiei generale. Trezirea din somnul uscat al conştiinţei şi al împrăştierilor de veacuri.

7 - Atunci se vor dărîma schelăriile, se va înlătura molozul, vor fi arse gunoaiele şi va fi pregătit templul cel nou şi viu al lui Hristos pentru recepţia finală.

8 - Pînă atunci însă toţi cei în care s-a trezit această conştiinţă trebuie să lucrăm şi să luptăm împreună spre a trezi pe toţi cei din jurul nostru şi a-i ajuta să-şi formeze şi să-şi crească tot mai frumos această conştiinţă a viitorului unic şi veşnic.

9 - Avem şi noi şi trebuie să avem o conştiinţă deplin formată a apartenenţei noastre, a Oastei Domnului, la Lucrarea Evangheliei în care ne-am înrolat prin naşterea din nou - şi trebuie ca fiecare dintre noi să-şi desăvîrşească această conştiinţă şi să se comporte în totul potrivit ei, - în cuvinte, în atitudine, în toate faptele noastre zilnice.

10 - Conştiinţa colectivităţii noastre evanghelice trebuie să determine toată orientarea şi activitatea noastră. Să depăşim - cum s-ar zice stadiul egoist al proprietăţii şi intereselor, iubind, trecînd la nivelul înalt, altruist şi superior al părtăşiei, al intereselor şi proprietăţii noastre frăţeşti, în specificul divin al marii Evanghelii în care ne-a încadrat Hristos, Domnul nostru.


11 - Noul timp şi noul nivel duhovnicesc din ce în ce mai larg, mai înalt şi mai luminos, trebuie să ne impună atît nouă cît şi tuturor creştinilor din lumea întreagă, conştiinţa misiunii noastre împreunate şi a cerescului nivel pe care să-l atingem în trăirea ei.

12 - Toate schelăriile confesionaliste şi toţi profitorii conservatorişti trebuie depăşiţi. Biserica cea nouă şi vie trebuie să spargă tavanele joase şi negre care îi opresc creşterea şi-i închircesc mădularele - înălţîndu-se dintre toate acestea şi peste ele spre unitatea şi frumuseţea realizării totale în Hristos.

13 - Duhul Sfînt va face această divină înviere şi transformare în toate sectoarele zonei evanghelice. Această fericită lumină ridică tot mai multe forţe de pretutindeni, tinzînd spre acel fericit timp al unei singure turme şi unui Singur Păstor.

14 - Frămîntările deocamdată prea sterile pentru ajungerea la marea unitate creştină, merg atît de încet fiindcă acolo încă sînt mulţi oameni prea fireşti, prea egoişti, prea limitaţi.

15 - Dar Dumnezeu îi va înlocui ori pe ei ori mentalitatea lor a tuturor şi atunci izbăviţi de sub puterea formalismului uscat şi mort - se vor îmbrăţişa în lumina Primăverii şi Primenirii Veşnice.

16 - De aceea frumoasa conştiinţă de grup, de colectiv creator este de cea mai mare însemnătate pentru noi. Marele Ideal Evanghelic al Mîntuitorul nostru şi apropierea vremii ne obligă pe toţi la asta.
Hristos Domnul nostru ne va ferici dacă vom face aşa - sau ne va osîndi dacă nu vom face.

17 - Trebuie ca toţi fiii lui Dumnezeu să depăşim hotărîţi şi binevoitori stadiul şi ispitele oricăror interese şi lupte dintre noi, interne şi externe... Toate acestea bîntuie de secole toate asociaţiile omeneşti şi arată nivelul cel mai jos şi mai josnic, cu toate laudele lor de cultură şi civilizaţie.

18 - Mîncătoria, gelozia şi egoismul sînt lepra şi rugina care îi macină şi otrăvesc pe toţi oamenii lumeşti, cît şi toate înjghebările lor, chiar şi ale celor mai înaintaţi şi mai capabili.

19 - Ce lupte sînt între scriitori, între artişti, între oamenii de ştiinţă, între marii şefi şi între toţi cei înălţaţi în scaunele lumii! Ce ură şi rivalitate îi rod. Nici un ideal lumesc nu-i în măsură să-i unească, măcar pe doi inşi - făcîndu-i să colaboreze.

20 - N-au fost nici măcar doi oameni de geniu care să-şi fi unit total şi definitiv eforturile lor creatoare, spre a da astfel împreună mult mai mult de cum a dat separat fiecare.
Fiindcă nici unii nu s-au putut ridica pînă la contopirea în marea şi divina conştiinţă a lui Hristos.

3 - Colaboratorul şi încrederea

1 - În lucrarea adevărată a Evangheliei a fost totdeauna cea mai necesară, colaborarea dintre cler şi mireni. O bună lucrare pentru mîntuirea mulţimii, numai împreună o pot face atît unii cît şi alţii.

2 - Misionarismul preoţesc fără misionarismul laic, ajunge un materialism gol şi bigot. Misionarismul laic fără cel preoţesc decade în anarhie şi în haos.

3 - Dumnezeu le-a rînduit aceste două aripi ale Evangheliei, ca să zboare în armonie, purtînd trupul bisericii vii a lui Hristos mereu spre înălţimi, precum au purtat Moise şi Aron poporul sfînt prin pustie.

4 - Dar o lucrare sănătoasă şi rodnică între aceste două părţi care sînt rînduite să fie nedespărţite pe totdeauna, nu se poate face fără încredere deplină unii în alţii... nici fără o frumoasă preţuire a unora pentru munca celorlalţi.

5 - Oricît ar fi un cleric de pregătit şi format pentru slujba sa şi oricît de bine şi-ar împlini el slujba sa pastorală în parohia lui, - el tot nu poate împlini singur această slujbă, fără o grupare activă de credincioşi mireni.

6 - Precum nici un mirean bun nu poate împlini în totul slujba unui cleric, aşa nici acesta, cît ar fi de bun nu poate împlini slujba unui mirean.

7 - Cele două categorii de lucrători duhovniceşti le-a rînduit Dumnezeu să lucreze şi să sufere împreună pentru bunul mers al Evangheliei în locul unde i-a ridicat Dumnezeu. Cum lucrează într-o familie bună soţul şi soţia uniţi de Dumnezeu.

8 - Şi după cum un soţ cît de bun nu poate face pe deplin slujba soţiei sale, tot aşa nu poate face nici soţia slujba lui.

9 - Dacă îşi respectă şi îşi preţuieşte fiecare locul şi chemarea sa, dar respectă şi preţuieşte şi locul şi chemarea celuilalt, atunci toate lucrurile merg bine şi familia lor este binecuvîntată.

10 - Dacă însă cei doi care împreună au datoria de viaţă şi moarte să colaboreze frumos - se resping, se dispreţuiesc şi se împotrivesc unul contra celuilalt, - la ce se poate ajunge acolo?

11 - Oastea Domnului, ca lucrare Evanghelică vie, rînduită a fi un voluntariat duhovnicesc şi un misionarism laic este, prin însăşi hotărîrea lui Dumnezeu legată în biserică pentru misiunea ei sfîntă de clerul acestei biserici.

12 - Cîtă vreme au trăit în armonie şi au colaborat cu încredere pentru mîntuirea poporului şi înviorarea bisericii - lucrarea lor împreună a fost binecuvîntată de Dumnezeu cu roade nemuritoare, oriunde s-a păstrat ea.


13 - Îndată însă ce vrăjmaşul a stricat această armonie şi a semănat în unii din cler neîncrederea şi ura faţă de fraţi, iar în unii dintre fraţi neîncredere şi împotrivire faţă de cler, toată binecuvîntarea şi bucuria de acolo s-a pierdut, acolo unde s-a strecurat otrava.

14 - Şi precum cei doi soţi uniţi prin taina voii lui Dumnezeu, nu au altă cale decît împreună pînă la moarte tot aşa şi Oastea Domnului şi clerul.

15 - Dumnezeu a unit aceste două misiuni împreună pentru totdeauna. Şi nici unul nu va putea să se despartă de celălalt, decît rupînd acel legămînt în care Dumnezeu i-a unit şi călcînd voia lui Dumnezeu.

16 - Oriunde cei doi soţi înţeleg că soarta lor este legată pe viaţă şi pe moarte şi ei se suportă, se ajută şi pînă la urmă se iubesc, ei trăiesc fericiţi şi binecuvîntaţi.
Dar oriunde nu se pot înţelege şi uni, acolo trăiesc certîndu-se, bătîndu-se, urîndu-se şi chinuindu-se unul pe celălalt pînă la moarte, - şi sînt pedepsiţi.
Dar nu pot să se despartă.

17 - Oastea Domnului şi clerul bisericii sînt la fel. Dumnezeu a vrut ca între aceste două părţi active ale bisericii Sale să fie unitate, colaborare şi împreună lucrare în dragostea şi frica lui Dumnezeu. Iar unde este aşa, acolo totul se desfăşoară fericit.

18 - Dar oriunde, dintr-o parte ori din alta, nu există această încredere şi iubire - aceştia se chinuiesc unii pe alţii, trăiesc învrăjbiţi şi nefericiţi, dar trăiesc aşa fiindcă nu se pot despărţi decît cu preţul pierzării unora ori a tuturora.

19 - Cuvîntul dragostei şi porunca trăirii în pace, este dată cu mai mare tărie de la Dumnezeu spre aceste suflete, care au această misiune sfîntă atît în familia lor cît şi în familia lui Dumnezeu.

20 - Părinţilor şi fraţilor, voi nu vă mai puteţi despărţi niciodată, fără să vă puneţi în primejdia păcatului de moarte pe voi înşivă ori pe alţii. Trebuie să trăiţi şi să lucraţi împreună, ori să pieriţi împreună cum nu există divorţ între cei doi soţi pînă la moarte.
Ce a unit Dumnezeu, nimeni să nu despartă.
Doamne Duhule Sfinte, fă-i să se iubească şi să lucreze împreună, pentru a nu ajunge la osînda veşnică. Amin.

6 - Taina Evangheliei

1 - Taina Evangheliei este naşterea din nou, revelaţia lui Hristos care îl prăbuşeşte pe Saul pe drumul Damascului, din vîrful netrebniciei omeneşti, în adîncul smereniei şi transformării divine.

2 - Această taină a creat prin inspiraţia Sfîntului Duh, oameni noi, opere noi, o istorie nouă şi o lume nouă, începînd din Ziua Rusaliilor. Fenomenul acesta a fost singurul activ şi durabil, fiindcă era izvorît şi alimentat din revărsarea vîntului ceresc.

3 - Toate celelalte lucrări pînă la aceasta au încetat ca nişte vulcani stinşi. O gheaţă veşnică s-a întins peste toate - şi tot ce a mai rămas după ele este numai o amintire searbădă şi moartă.

4 - Lucrarea Evangheliei vii este pretutindeni un fenomen, un miracol, un vulcan mereu în plină erupţie, creînd opere mereu noi, prin oameni mereu noi.

5 - Secretul acestui fenomen este descoperirea normală a lui Hristos într-un moment crucial al fiecărui om. Clipa iluminării, fulgerul unui legămînt ca o sudură albă şi totală care trece apoi peste trup, peste viaţă, peste moarte şi veşnicie, fără formalism şi fără schemă.

6 - Ce taină este aceasta, vine oricine vrea - dar rămîne totuşi numai cine este chemat. Vine oricine vrea să devină un om nou - şi rămîne totuşi numai cine poate să fie, să se menţină şi să crească în această făptură nouă.
Cînd nu mai vrea, ori nu mai poate, pleacă singur.

7 - Astfel rîndurile sînt totdeauna vii, primenite, active - şi aşa au rămas pe totdeauna în biserica vie, în Evanghelia adevărată, în Oastea sfîntă a lui Hristos.

8 - Acest fel de a fi al bisericii vii diferă ca de la cer la pămînt de cel al bisericilor de literă moartă, a schelăriei clericale din mai toate timpurile şi din mai toate confesiunile omeneşti.
A trebuit ca oamenii noi în Hristos să lupte mereu pînă la moarte şi să se dăruiască pînă la jertfă ca să poată sparge tavanele groase şi înguste ale acestor organizaţii, care închid şi ucid sub ele orice tendinţă de viaţă şi creaţie vie din Hristos.

9 - Aşa a fost vechiul cler iudeu cu credinţa cea nouă şi vie, nesuferită pentru ei, adusă de Hristos şi propovăduită de ucenicii Lui. Orice curent fierbinte şi înnoitor îi îngrozeşte pe aceşti paznici ai mucegaiului şi al anchilozării. Şi nu permit nici o iniţiativă creatoare chiar în aceeaşi confesiune ca să nu se spargă niciodată vechea coajă a literelor, a formalităţii şi a comodităţii.

10 - Pentru oamenii vechi, încremeniţi în ritualul lor comod, trebuie să rămînă toate aşa pînă la sfîrşitul lumii ca să nu li se clatine scaunele moi. Li-e aşa de dulce să doarmă, să mănînce şi să lenevească. Aşa îi află şi dreptul cosaş - moartea, care bine face că nu cruţă pe nimeni.
Şi îi duce din locul lor moale, direct în cazanul gheenei.


11 - Dar pînă cînd vreun astfel de despot acaparează prin nedreptate şi ţine prin silnicie scaunul lui Moise şi cheile lui Petru, el poate pierde pe mulţi şi poate împiedica multe, fiindcă răbdarea lui Dumnezeu este îndelungă.

12 - O ce divin era pînă ce pe aceste locuri sfinte stăteau oameni sfinţi, cînd pe scaunul de patriarh ori de episcop stăteau slujitori divini ca sfîntul Ioan ori sfîntul Vasile, ori sfîntul Grigore.
Ce viaţă înfloritoare de virtuţi şi creaţii era în toată biserica lui Hristos!

13 - Tezaurul frumoaselor rugăciuni şi cîntări, ori meditaţii şi poezii divine din biserică nu a fost rînduit să sece, să se pietrifice, să îngheţe la nivelul secolului al patrulea... ci izvorul acesta trebuia să curgă mereu, dacă Duhul Sfînt era acolo.

14 - Dar îndată după ce s-a aşezat pe scaunul sfînt despotismul formalist, orice bună iniţiativă a fost zdrobită, orice creator adevărat închis şi orice gură sfîntă înfundată.
Dacă litera lor moartă nu putea crea nimic viu, nu trebuia lăsat să creeze nici Duhul lui Hristos.

15 - Dacă iniţiativa creatoare ar fi fost lăsată liberă - ce bogat ar fi ţîşnit şi mai departe izvorul sfintelor inspiraţii, curgînd pînă la sfîrşitul veacurilor, înfrumuseţînd viaţa oamenilor şi înălţînd slava lui Hristos.

16 - Desigur că nu tot ce s-ar fi produs prin veacuri ar fi rămas nemuritor. Viaţa însăşi ar fi făcut şi ar face mereu selecţia valorilor păstrînd numai ceea ce ar fi fost cu adevărat inspirat de Duhul Sfînt în cel mai frumos şi adevărat fel.

17 - Totuşi ce opere nemuritoare s-ar fi creat prin veacuri, dacă n-ar fi fost căluşul acesta necruţător care a înăbuşit şi a sugrumat tot ce era viu şi nou.

18 - Dar cu inchiziţia aceasta monstruoasă care gîtuieşte tot, pietrifică tot, zădărniceşte tot şi ucide tot ce este inspiraţie din Duhul Sfînt, se unesc cu toţii cu primul care se ridică împotriva unei iniţiative înnoitoare, se unesc îndată şi toţi ceilalţi, susţinînd îngheţul în locul dezmorţirii şi uscarea în locul înverzirii.

19 - De aici a început conflictul Oastei Domnului cu mentalitatea oficialităţii clericale şi aici este toată explicaţia perpetuării acestor înverşunate lupte împotriva acestui curent evanghelic înnoitor şi creator prin viaţa şi inspiraţia Sfîntului Duh.

20 - Dragostea vie faţă de Hristos a uneia şi mentalitatea învechită faţă de formalism a celeilalte, le vor împinge mereu pe una spre alta, opunîndu-se mereu şi menţinîndu-le mereu într-o luptă necruţătoare...
Pînă la venirea lui Hristos, care le va despărţi pe veci.
Doamne Duhule Sfinte, suflă cu puterea Ta peste Oastea Ta cea vie şi dă-i roade şi dă-i biruinţă spre a nu fi nimicită de gheaţa şi pustiul înăbuşitor al răsadului Tău Sfînt. Amin.

13 - Ceea ce lipseşte sufletului

1 - Ceea ce lipseşte mai mult sufletului omenesc şi vieţii lumii acesteia, este poezia şi cîntarea lui Hristos.

2 - Dacă toţi semenii noştri, familia noastră, vecinii noştri, locurile noastre, drumurile noastre, adunările şi bisericile noastre ar fi pline numai de poezia şi cîntarea adevărată, ei cu toţii şi-ar procura cele mai fericite ceasuri, şi-ar crea cea mai fericită viaţă, şi-ar închega cele mai trainice şi fericite legături.

3 - Proza de cele mai multe ori produce dezbinări, discuţii, divergenţe... Dar poezia nu. Ea produce numai încîntare, înălţare şi bucurie tuturor. Vorbirile la fel conţin adeseori lucruri care ne tulbură, care ne deranjează, ori chiar ne zdrobesc. Dar cîntarea nu. Ea ne încălzeşte, ne mîngîie, ne formează.

4 - Ce înţelept a orînduit Duhul Sfînt şi cele trei cărţi de poeme ale lui Solomon în Biblie. A pus întîi Proverbele cu înştiinţările vieţii, apoi Eclesiastul cu zădărnicia lumii şi numai apoi a pus Cîntarea Cîntărilor, ca sufletul omului să nu rămînă cu gustul amar al neputinţei sale, ori cu tristeţea zdrobitoare a bătrîneţii - ci cu elanul fericit al dragostei, al poeziei, al căldurii Dumnezeieşti pentru care se merită trăită viaţa şi dăruită jertfa.

5 - Un adevărat om credincios care este un om al luptei şi jertfei, - este şi un om al poeziei şi al cîntării. Cu acestea el reuşeşte să treacă biruitor peste toate prigoanele şi cutremurele vieţii sale.

6 - Lucrarea Oastei Domnului este o familie a cîntării, o grădină a poeziei, o patrie a dragostei şi lacrimilor.
Cred că nici o lucrare din lume nu mai are o poezie atît de frumoasă şi o cîntare atît de dulce ca ea. Aceasta ne face fericiţi nu numai pe noi ci şi pe alţii.

7 - Lacrimile şi Dragostea au făcut poezia şi cîntarea noastră să fie aşa. Lacrimile din iubire şi suferinţă - şi iubirea din lacrimi şi jertfă. De aceea să nu ne ruşinăm de lacrimi şi să nu fugim de suferinţă.

8 - Iubiţi lacrimile şi răbdaţi suferinţa. Lăsaţi să vă ungă dragostea şi mireasma lor cîntările şi poeziile, rugăciunea şi vorbirea voastră, cu untdelemnul lor ceresc...

9 - Dar şi în ce priveşte poezia şi cîntarea noi n-am avut un drum format gata, un teren desţelenit de alţii. Noi a trebuit să învăţăm mereu şi în privinţa asta numai din inspiraţia Duhului Sfînt şi din munca noastră.

10 - Mergem mereu tot pe unde n-am mai fost. De fiecare dată trebuie să căutăm căi şi metode prin care să putem face lucrul nostru mai bine. Astfel de fiecare dată noi trăim nu numai munca ci şi bucuria unor descoperitori.

11 - Păşind mereu numai pe terenuri virgine şi defrişînd ogoare pe unde n-a mai trecut răscolitor niciodată un plug evanghelic, constatăm mereu că nici o lucrare din lume nu este nici atît de grea dar nici atît de frumoasă ca asta de pionierat biblic de la noi.


12 - Cine trăieşte această muncă şi această, bucurie numai acela poate înţelege ce luptă divină este aceasta. Dumnezeul nostru, Tu care ştii cu cît tremur şi cutremur facem acest lucru fericit şi creăm, dă-ne culesul cu cîntări al celor care seamănă cu lacrimi
(Psalm 126, 5, 6).

13 - Conştiinţa apartenenţei noastre la o lucrare Evanghelică trimisă de Dumnezeu cu o misiune specială şi precisă - este o conştiinţă care nu se formează nici repede nici uşor. Şi nu la mulţi - ci la puţini. Dar cei în care Duhul Sfînt o formează, trebuie s-o asculte şi să şi-o împlinească înalt şi continuu prin acte de patriotism evanghelic de muncă şi luptă eroică pentru Hristos şi Patria Lui.

14 - Să luăm exemplu de la marii noştri înaintaşi în ce priveşte conştiinţa naţională. Cît de puţini şi de rari au fost aceştia prin anii îndelungaţi de dinaintea trezirii ei - şi cît de mult au trebuit să lupte pînă cînd au reuşit să o trezească şi să o formeze la cei mai mulţi - în vederea marii nevoi care va veni.

15 - Cea mai mare parte dintre aceşti vizionari şi eroi au trebuit să moară pentru acest ideal strălucit fără ca să ajungă ei înşişi să vadă împlinirea lui. Dar urmaşii lor, ce fericit l-au văzut realizat cînd a venit vremea lui.

16 - Tot aşa este şi azi cu conştiinţa noastră duhovnicească şi evanghelică, după cum era atunci cu conştiinţa naţională. Oricît de puţini sîntem acum cei în care s-a trezit această conştiinţă şi care vrem s-o trezim în toţi ai noştri - nu trebuie să deznădăjduim, cu atît mai mult noi acum, ca ei atunci.

17 - Să mulţumim lui Dumnezeu care a adus în sfîrşit şi vremea ca să se trezească şi această conştiinţă în cîţiva. Vor mai veni şi alţii curînd. O rîndunică nu face primăvara desigur - dar cînd vine una înseamnă că şi celelalte nu sînt departe.

18 - Va veni vremea că şi conştiinţa evanghelică se va trezi pretutindeni în toţi credincioşii - şi atunci înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu va fi la uşi.
Ce fericiţi se vor îmbrăţişa atunci toţii fraţii în Hristos peste toate graniţele prăbuşite dintre ei, - cum s-au îmbrăţişat moldovenii şi muntenii peste Milcovul din 1859. Dar nespus mai mulţi şi mai mult ca atunci, fiindcă acele graniţe au fost de o sută de ori mai multe şi mai grele.

19 - Avem şi noi - şi trebuie să avem o conştiinţă a apartenenţei noastre la specificul înalt evanghelic al familiei noastre spirituale. Solidari cu această conştiinţă apoi să lucrăm puternic la cultivarea valorilor noastre eterne, care sînt poezia şi cîntarea.

20 - Realizîndu-le pe acestea la cel mai divin nivel în Duhul Sfînt, prin ele vom reuşi să facem saltul sfînt al tuturor fiilor lui Dumnezeu şi al neamului nostru, pînă la această stare din care vom putea primi cu toate porţile noastre larg deschise Împărăţia lui Hristos în noi - şi noi vom putea intra pe toate porţile ei larg deschise în ea.
Doamne şi Dumnezeul nostru, grăbeşte această fericită zi! Amin.

Slavit sa fie Domnul,

Am trimis aceste meditatii ale fr.Traian in speranta ca le veti gasi importante.
Vad ca unii din voi nu sunt multumiti de ce se scrie si se discuta pe forum...
Va las pe voi sa decideti daca are rost sa continuati asa ... as avea insa curajul sa mentionez ca e nevoie de un continut care sa se focalizeze pe lucruri serioase si importante..

Cuvantul lui Dumnezeu este hrana cea buna ;El, este painea care s-a coborat din cer ca sa hraneasca pe oricine se recunoaste flamand.... Un adevarat credincios ;un copil a lui Dumnezeu nascut din nou nu va vorbi de rau pe altii... nu-i va judeca ...

Daca doriti tot caietul cu meditatii din care v-am postat;;astept adrese de e-mail

Aluzii la unii care pleaca la biserica penticostala sau la muzica altora .... nu zidesc si nu ajuta la mantuirea nimanui.

,,Aluzii la unii care pleaca la biserica penticostala sau la muzica altora .... nu zidesc si nu ajuta la mantuirea nimanui.,,_ajuta mai mult decit crezi frate,si nu sunt aluzii sunt realitati dureroase.

Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi;dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Eclesiastul 11:9

Fratilor acest verset trebuie sa ne urmareasca toata viata.
Dumnezeu ne da mana libera sa alegem,noi trebuie sa tinem minte aceste vuvinte: dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.Amin!

sami3 a scris:
(scuze pentru atitudinea mea polemica..that's my way to be :-??)

Fratilor, nu inteleg de ce va e asa frica si va feriti de polemici! Doara oameni diferiti ne-a facut Dumnezeu si nu`i pacat sa-ti expui punctul de vedere asupra unui subiect atata timp cat o faci decent. Si sa-l sustii. Pai asta inseamna un forum. Cineva zicea ca nu vede rostul subiectului. Ei na! Lasati oamenii sa vorbeasca. Atata timp cat discuta si isi etaleaza idei (diferite).

Si, inca ceva. Penticostalii... chiar asa rai sa fie?(ups,ups. S-ar putea sa fiu off-topic cu asta :-s)

Pai, hai sa iti fac un silogism.

1.Nu mi'e frica de polemici. Le caut cu lumanarea.
2.Imi place sa spun lucrurile verde in fata
3.Sunt persoane care nu prea inghit polemica. O iau drept cearta.
4.Sunt persoane care se poticnesc de la orice nimicuri. Daca incepi cu niste scuze, le mai intri sub piele.
5.Chiar nu e prea bine sa fii pricina de poticnire


Deci, asadar si prin urmare.

"scuze pentru atitudinea mea polemica"

sam a scris:4.Sunt persoane care se poticnesc de la orice nimicuri. Daca incepi cu niste scuze, le mai intri sub piele.

sami a scris:
"scuze pentru atitudinea mea polemica"

So,so?)
La Tinuta in adunare ai cam taiat orice speranta de a se naste o eventuala polemica. N-ai cautat-o

Nu prea stiu bine semnificatia cuvintelor da am impresia ca polemic inseamna critic nu? Adica cineva care critica o persoana care spune verde in fata. Estera nu consideram nici o religie rea pana la urma tot pe Dumnezeu slujeste. Rai sunt cei care se inchina la idoli dar din cate stiu traim intro lume care probabil orice stie de Dumnezeu.

@melintedanyel
Polemica inseamna o discutie in contradictoriu. Nu critica.

Am zis ca nu ma pricep la semnificatia cuvintelor scuze