,,Viata din anii tai''

,,Viata din anii tai'' vred k ar fi un subiect
interesant.In functie de varsta fiecaruia, de anii traiti in adunare,
cat de mult am si traim cu Domnul si cata viata avem din acesti
ani,traiti sau nu cu folos,crescuti sau nu in Domnul.

Viata din anii mei...


Eu mi'am predat viata Domnului...cu mult inainte de a ma maturiza..a fost in urma cu peste 7 ani...eram foarte mic atunci..insa legamantul..ramane legamant..


De atunci am trecut multi ani..cu multe intamplari..am mers si pe cararea Domnului...si mult pe alaturi..m'am mai maturizat..si tind sa cred..ca in anii mei..viata nu a reprezentat o prea mare parte..

daca socotesc bine..si adun si scad..si impart..si ma rog sa nu dea cu rest..nu stiu daca reusesc sa scot juma' de an pe calea Domnului..

E greu sa faci un bilant in viata ta si sa vezi cati ani ai mers curat pe calea Domnului!
Eu am un an si un pic de cand am pus legamant si de atunci ma stradui sa merg cat mai mult pe calea dreapta caci inainte m-am mai abatut de la calea corecta!
Dar stand si analizand viata mea simt ca nu am facut mare lucru pentru Domnul Iisus ca mereu incerc sa compar munca mea pentru El cu munca si jertfa inaintasilor....si sunt departe

Totul e sa incercam sa facem cat mai multe lucruri pe placul Domnului,sa vedem ce nu am facut bine pana acum si sa facem de acum incolo,sa vedem cu ce am gresit celor de langa noi si sa nu mai gresim,sa vedem un progres in toate faptele si vorbele noastre....

si cu toata hotararea noastra tot nu este indeajuns k sa ajungem asa cum doreste Domnul sa fim ... Degeaba spun "GATA de maine voi fi pe placul Domnului" si nici nu incepe bine ziua de maine si calci (sa folosesc un termen mai popular) prin aratura. Rugaciunea, lacrimile, vegherea, postul acestea sunt lucrurile ce trebuie sa le avem in vedere imediat ce ne-am hotarat sa ne intoarcem la Domnul. Si dak nu le-am enumerat pe toate fiti liber sa mai adaugati

si pe langa acestea dorinta de a ramane langa cruce chiar dak gresim,ne ridicam si plekm mai departe...

Cred ca si partasiile cu fratii sunt foarte importante...participand la adunari, studii biblice noi ne putem intari sufleteste...

Viata a fost una de crestere si ii multumesc Domnului ca si este....(parinti sunt crestini) deci!!! a fost o crestere foarte grea pt ca eu eram de mic constient de ce fac ...dar foarte greu ma lasam de anumite lucruri si pacate. nu frecventam adunarea si nici nu eram obligat doar instiintat. dar cand ma duceam simteam ceva diferit dar nu intelegeam in profunzime acea diferenta . si usor usor am ajuns in gl unde am dat de tineri am dat de adunare si aici pot sa zic ca Domnul a pus in mine mai multa dorinta si ravna si schimbare. asa am ajuns la bradatel asa am ajuns sa cunosc mica particica din desavarsiera dragostei Domnului .Pentru ca Domnul a avut de ce sa se foloseasca in a se descoperi mie(ma refer la grup si la adunarea din gl "Rasplata domnului va fi mare")

Vizitato a scris:Viata din anii mei...


Eu mi'am predat viata Domnului...cu mult inainte de a ma maturiza..a fost in urma cu peste 7 ani...eram foarte mic atunci..insa legamantul..ramane legamant..


De atunci am trecut multi ani..cu multe intamplari..am mers si pe cararea Domnului...si mult pe alaturi..m'am mai maturizat..si tind sa cred..ca in anii mei..viata nu a reprezentat o prea mare parte..

daca socotesc bine..si adun si scad..si impart..si ma rog sa nu dea cu rest..nu stiu daca reusesc sa scot juma' de an pe calea Domnului..

frumos spus,nici unu nu am vrea sa dea cu rest...

Nu este asa de usor sa mergi pe calea Domnului, pt ca cel rau nu sta degeaba. Acesta lupta din rasputeri sa ne desparta de El...dar noi trebuie sa mergem inainte si sa invingem lupta impreuna Domnul Iisus.
"...de ne-ncredem puternic in Domnul, nu ne-nvinge nicand nici un greu..."

"...Dac-au sa va-ntepe spinii, fericiti priviti in Sus,
pilda voastra va fi-ndemnull pentru multi catre Iisus!
cel ce va cadea sub cruce se ridice bucuros,
ridicarea lui e-ndemnul pentru alii spre Hristos!..."

Sa presupunem ca...maine...va trebui sa spunem adio acestei lumi, si sa spunem bun venit vesniciei. Sunteti pregatiti sa-L intalniti pe CREATORUL NOSTRU DRAG?...acum sincer...cand am scris asta mi s-au inlacrimat ochii. Din toata viata noastra de pana acum, suntem oare pregatiti sa ne intalnim Mantuitorul? Realizarile noastre de pana acum, trairile, sacrificiile pentru cei din jur, cati oameni ne-au spus "multumesc" cu lacrimi in ochi, cati au spus:"m-ai salvat", indiferent de circumstante, cati frati duhovnicesti avem, pe care sa ii gasim tot fratii nostri si Sus la Domnul, cat de multumiti sau nemultumiti ar fi Domnul de noi? Ne va pune o intrebare: "Ti-ai indeplinit misiunea ta pe Pamant? Ti-ai iubit fratii si surorile mai mult decat te-ai iubit pe tine insuti, le-ai pus nevoile lor inaintea nevoilor tale? Cate suflete de aici iti sunt recunoscatoare pentru ca le-ai aratat si lor Calea cea Dreapta?" ce raspunzi?....El este mereu gata sa te vada. Tu esti? noi suntem? Cat de mult ai trait pe acest Pamant, poti sa te mandresti cu realizarile tale, pe Calea Domnului, poti sa te mandresti cu viata din anii tai?

Slavit sa fie Domnul Iisus. Asa cum a spus si sora Andreea "Nu este asa de usor sa mergi pe calea Domnului, pt ca cel rau nu sta degeaba" la fel de adevarat este si ca El ne ajuta in fiecare lucru marunt pe care il facem, daca avem incredere in El. Duminica ce a trecut a bogatului nemilostiv si a saracului Lazar din predica parintelui mi-a ramas si ultima idee care ma pus foarte mult pe ganduri,"sa traim clipa ca si cum ar fi ultima,cu ea vom ajunge in fata Dreptului Judecator si ea ne va fi martorul cel mai de pret la Marea Judeacta" deci sa incercam sa facem din anii nostri niste ani daruiti mereu si frumos Celui ce ne-a creat si ne iubeste atat de mult. P.S. liliana din botosani....(recunosc ca am avut alt cont dar dorinta nu era atat de puternica de a avea conversatii duhovnicesti cu tinerii slujitori Domnului si "l-am lasat balta",ca dovada nu-mi mai amintesc nici parola nici numele de utilizator. Dar Slavit sa fie Domnul pentru toate)

esteralupu a scris:Sa presupunem ca...maine...va trebui sa spunem adio acestei lumi, si sa spunem bun venit vesniciei. Sunteti pregatiti sa-L intalniti pe CREATORUL NOSTRU DRAG?...acum sincer...cand am scris asta mi s-au inlacrimat ochii. Din toata viata noastra de pana acum, suntem oare pregatiti sa ne intalnim Mantuitorul? Realizarile noastre de pana acum, trairile, sacrificiile pentru cei din jur, cati oameni ne-au spus "multumesc" cu lacrimi in ochi, cati au spus:"m-ai salvat", indiferent de circumstante, cati frati duhovnicesti avem, pe care sa ii gasim tot fratii nostri si Sus la Domnul, cat de multumiti sau nemultumiti ar fi Domnul de noi? Ne va pune o intrebare: "Ti-ai indeplinit misiunea ta pe Pamant? Ti-ai iubit fratii si surorile mai mult decat te-ai iubit pe tine insuti, le-ai pus nevoile lor inaintea nevoilor tale? Cate suflete de aici iti sunt recunoscatoare pentru ca le-ai aratat si lor Calea cea Dreapta?" ce raspunzi?....El este mereu gata sa te vada. Tu esti? noi suntem? Cat de mult ai trait pe acest Pamant, poti sa te mandresti cu realizarile tale, pe Calea Domnului, poti sa te mandresti
cu viata din anii tai?

ce bn zici Este...am inceput sa lacrimez...sa incercam sa ne indeplinim complet misiune...Domnul sa ne dea putere!